Acces vizual
«Trandafir, așa mă cheamă. Nașe-mea, o femeie de care nu-mi amintesc, voia să-mi zică Floricel. He! Nu sun’ garoi da’ cine știe ce sânge amestecat am și eu? Nu prea am curaj să mă scarpin la strămoși. Strămoși? Praf, schelete, mumii... Viața e bizară. Mă uit la lume. Și mă uit... și mă tot uit... Se zdruncină tramvaiul... Ce se mai hurducă drăcovenia...! M-am udat la spital cu furtunul. E o vară toridă. De vreo douăj’ de ani vara o tine într-o fierbințeală... S-a dat peste cap vremea! Da’ eu sunt liber. Sunt libeeer! Libertatea e starea de lehamite și nesimțire a omului lipsit de vreo chestie coercitivă, mă rog..., e! adică nimic nu te strânge de ouă, știi? Nu-mi pasă, nu mă stresează nimic, nu am nici un fel de legătură cu porcăria asta de lume, ‘zeul mamii ei ...